Comentariul săptămânii

Oamenii deştepţi... cumpără acţiuni.

Adrian Mitroi
Adrian MitroiProfesor Finanţe Comportamentale, ASE

Story #1: Oamenii deştepţi... cumpără acţiuni.


Cu ocazia Global Money Week, BVB şi ASF au organizat un eveniment absolut încântător: dimineaţă, clopoţelul de deschidere al bursei a fost sunat de o mulţime de prichindei în jur de 10 ani.
Entuziasmul lor sincer şi tonifiant a trebuit ajutat apoi cu o discuţie interactivă despre bursă şi investiţii. Ce discuţii, ce întrebări, ce perspicace, ce graţie, ce încântare! România are viitor bun.
Copilaşii ar mai fi stat, au trecut repede 1,5 ore, dar la 10:30 învăţătoarele au strigat clasa iar cei mici au fost foarte disciplinaţi.
La sfârşit, moderatorul le-a cerut să îşi aducă aminte câteva poveşti interesante pe care le-au reţinut. La sfârşit, cel mai frumos comentariu a fost al unui puşti absolut minunat – eu, eu am înţeles astăzi că…oamenii deştepţi…. cumpără acţiuni..

Story #2: Câteodată, cea mai bună achiziţie poate fi o vânzare


Piciul cel deştept ne-a electrizat pe toţi prin concizia răspunsului său. A doua zi, mă întâlnesc apoi cu un broker a cărui opinie o preţuiesc:
-Bună, ce faci? Vrei să auzi o prezentare de oportunităţi bursiere? Listarea..
-Nu, acum vând risc, nu cumpăr - zic, sicofant şi suficient.
Zice brokerul: -păi, de când te ştiu tot vinzi risc...
-Nu, zic, îţi aduci aminte doar când tu vrei să vinzi iar eu vreau să cumpăr. De ce voi brokerii nu întrebaţi întâi cum stau cu banii, cu investiţiile, cu dragostea, cu serviciu, cu sănătatea şi apoi să începeţi povestirea cu dividend yield si statutul de piaţă.. cum se zice, că tot le încurc...?

Story #3: În rând cu lumea


În teorie, distribuţia acţiunilor este, în general, nefavorabilă investitorului, platicurtică şi asimetrică negativ. Distribuţia preţului obligaţiuni - invers corelat cu dobânda este convexă pentru investitor şi concavă pentru emitent. Deci, dobândă mică nu este doar favorabilă pentru un debitor, pentru că o dobândă mai mică la un împrumut înseamnă într-adevăr o sarcină financiară mai mică pe termen scurt, însă pe termen lung, valoarea prezentă a împrumutului poate ajunge mai mare, în cazul în care ar putea fi refinanţat. Iar o valoare actuală mai mare a împrumutului, a pasivului debitorului, cuplată cu deprecierea valorii activelor sale, poate duce la un capital propriu individual în scădere, de multe ori, chiar în zona negativă, iar solvabilitatea generală a individului sau companiei are de suferit. Atunci când solvabilitatea se reduce, scade şi capacitatea de refinanţare la costuri mai mici, şi, mai complicat, posibilitatea de reînnoire a obligaţiei în condiţii rezonbile, poate fi pusă în viitor sub semnul întrebării.

Întreb brokerul: -ce să fac, cum să mai cumpăr acţiuni când eu am un credit ipotecar (în lei, of....; fără risc valutar dar cu risc de apreciere pe termen lung; mai mult, cu dobândă mare pe lei şi nu mică pe euro; chiar nu mai ştiu, cum e bine să fi luat creditul, în lei sau în altă valută? Ce sunt eu de trebuie să îmi asum pariu valutar? Banca oricum nu pierde cu mine, pentru că portofoliul său diversificat de debitori are un cost al riscului mai mic decăt costul riscului meu individual, şi de ce îmi vinde mie riscul valutar când eu nu pot să îl evit deloc? De ce să cumpăr acţiuni acum, când pot să îmi plătesc creditul în avans sau să iau o imobiliară...Sau mai bine nu, fac cont de economii, că ştiu eu cum e cu băncile. Sau mai bine folosesc timpul pe siteuri de vânzări, să văd ce mai vând alţii, poate fac o afacere....

Zice brokerul: -mă doare capul cu ţine, cu finanţele tale aspiraţionale sau cum le-o zice. Eu îţi propun să faci bani. Iar tu nu vrei.
Zic şi eu, sa nu mă las: -După cum fezabilitatea unui credit nu ar trebui să depindă de moneda acestuia, la fel, plasamentele ar trebui să ţină cont de condiţiile individuale ale fiecăruia, şi nu neapărat de previziuni economice sau pariuri financiare. Doar „băieţii deştepţi” cumpără jos şi vând sus. Doar băieţii foarte deştepţi cumpără întotdeauna jos şi vând sus. Doar băieţii foarte deştepţi şi foarte norocoşi cumpără întotdeauna jos, vând întotdeauna sus, punând la bătaie suficient de mult capital, cât să conteze pe termen lung, sustenabil.

Spre seară, am plecat să mă plimb să îmi răspund la întrebări. Dacă puştiul are dreptate, dacă brokerul ştie ce spune, atunci de ce nu am curaj să investesc? Să mă sfătuiesc cu nevasta? Am mai încercat odată şi m-a repezit, - auzi tu bursă ne trebuie nouă? Când avem rate şi facturi şi ăla micu’ trebuie dus la cursuri vocaţionale, că aşa face tot omul, zice învaţătoarea cea tânară, că trebuie pregatit de trimis la Anglia la şcoală...să intrăm şi noi în rând cu lumea. Sau măcar la medicină, sau la poliţie, că de calculatoare nu ai fost în stare să iei şi tu unul nou, îmi tot zici că Black Friday e pentru fraieri, că ştii tu mai bine. Că de când te bat la cap să iţi faci cont pe FB să vezi şi tu la alţii ce viaţă modernă au.


Mă doare capul de atâţia oameni deştepţi în jurul meu. Stau toată seară cu telecomanda şi mouse-ul în câte o mână şi mă uit, nedumerit. Gata, ştiu ce am de făcut. M-am hotărât.

Adrian Mitroi
Adrian MitroiProfesor Finanţe Comportamentale, ASE

Profesor Finanţe Comportamentale, ASE